ICONOLOGÍE s.f. 1. Știință care studiază atributele ce caracterizează zeitățile unei mitologii, necesare artiștilor pentru a reprezenta personajele respective. ♦ (Arte) Disciplină care studiază și interpretează reprezentările folosite în artele plastice. 2. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul urmelor de locomoție lăsate de vertebrate pe unele sedimente. [< fr. iconologie, cf. gr. eikon – imagine, logos – studiu]. Vezi definitia »

ANGIOCARDIOPATÍE s. f. cardiopatie arterială. (< fr. angiocardiopathie) Vezi definitia »

APĂRÁIE s. f. Apărie. – Din apă + suf. -ăraie. Vezi definitia »

PELVITOMÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală prin care se lărgește temporar bazinul. [Gen. -iei. / < fr. pelvitomie, cf. lat. pelvis – bazin, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

CATATIMÍE s. f. tulburare a afectivității prin îngustarea sferei de interese și intensificarea trăirii. (< fr. catathymie) Vezi definitia »