AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – După fr. autogire (< gr.). Vezi definitia »

ILÍR, -Ă aadj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria) Vezi definitia »

știr⁴, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor. Vezi definitia »

ȘIRÃ, s.f. 1. Cãpițã sau claie de fân; formațiunea sub care se așeazã/ clãdește fânul intr-o anumitã formã tronconicã, spre a se pãstra pentru iarnã. 2. Denumirea popularã pentru coloana vertebralã. Ex. Șira spinãrii. Vezi definitia »

ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros]. Vezi definitia »