URGÉNȚĂ, urgențe, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence. Vezi definitia »

spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate. Vezi definitia »

epáctă (epácte), s. f. – Număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar. Ngr. ἐπάϰτη (sec. XVII). Vezi definitia »

PANTÉRĂ s.f. Mamifer carnivor de pradă din Africa și din Asia, cu blana gălbuie presărată cu pete inelate roșietice; leopard. [< fr. panthère]. Vezi definitia »

BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”. Vezi definitia »