Definita cuvantului meritoriu
MERITÓRIU, -IE adj. Demn de stimă, de laudă; cu merite. [Pron. -riu. / < lat. meritorius, cf. fr. méritoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu meritoriu
vanádiu [diu pron. dĩu] s. n., art. vanádiul; simb. V Vezi definitia »
ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură1, dezgust, scârbă. – Din lat. odium. Vezi definitia »
INTERMÉDIU s. n. 1. mijlocire. ♦ prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice. (< it. intermedio, fr. intermède) Vezi definitia »
EPISCÉNIU s. n. construcție ca un etaj superior deasupra scenei, în teatrele antice. (< fr. épiscénium, lat. episcenium) Vezi definitia »
terágiu s.n. (înv.) unealtă de zidărie. Vezi definitia »