saigít, saigíturi, s.n. (înv.) strângere a beilicului, a oieritului. Vezi definitia »

RIZOLÍT s. n. rădăcină fosilizată. (< fr. rhizolithe) Vezi definitia »

ALTOÍT¹ s. n. Faptul de a altoi². – V. altoi². Vezi definitia »

ÎNTRAURÍT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Rar) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] – V. întrauri. Vezi definitia »

BATOLÍT s. m. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre. (< fr. batholite) Vezi definitia »