Definita cuvantului bielă
BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bielă
HÁLĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala. Vezi definitia »
NARCÍSĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe sau galbene, plăcute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tânăr legendar, metamorfozat în floarea cu același nume]. Vezi definitia »
străghiáță, s. f. – Caș, brînză de vaci. – Var. stereghiață, Banat străghiată. Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată. Origien incertă. După Pascu, I, 68 și Arch. Rom., VI, 265, din lat. (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea, GS, III, 428 și Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum. Mai probabil der. de la stereghie, v. aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Der. străgheța, vb. (Olt., a coagula). Vezi definitia »
MANICHIURÍSTĂ, manichiuriste, s. f. Lucrătoare specializată în manichiură; manichiureză. – Manichiură + suf. -istă. Vezi definitia »
FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță. Vezi definitia »