RAMAPITÉC s. m. maimuță antropoidă fosilă din India, primul hominid, strămoșul cel mai îndepărtat al omului, al liniei care a dus la apariția urangutanului. (< fr. ramapithèque, lat. ramapithecus) Vezi definitia »

chesméc s.m. sg. (reg., înv.) grâu gunoios și pământos, codină, goz, zoană. Vezi definitia »

METÉC s.m. (Ant.) Nume dat la Atena străinilor stabiliți în acest oraș, care nu aveau nici un fel de drepturi politice. [< fr. métèque, cf. gr. metoikos – străin]. Vezi definitia »

AZTÉC, -Ă I. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului. ◊ (s. n.) dialect vorbit de azteci. II. adj. care aparține aztecilor. ♦ arta ~ă = arta precolumbiană. (< fr. aztèque) Vezi definitia »

EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găsește sau acționează. – Din fr. extrinsèque. Vezi definitia »