Definita cuvantului brîglă
brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl. – Der. brîglar, s. m. (arțar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brîglă
CĂMĂTĂREÁSĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care ia în camătă. – Cămătar + suf. -easă. Vezi definitia »
bingăneală, bingăneli s. f. denunț. Vezi definitia »
CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură. Vezi definitia »
AUTOCLÁVĂ s.f. 1. Vas închis ermetic, servind de obicei la sterilizare sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient, menținându-se închis prin presiunea din interior. [Var. autoclav s.n. / < fr., it. autoclave, cf. gr. autos – însuși, lat. clavis – cheie]. Vezi definitia »
CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. Vezi definitia »