Definita cuvantului briliant
briliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s. n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu briliant
CONCILIÁNT, -Ă adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant) Vezi definitia »
RAMOLISMÉNT s. n. stare a celui ramolit: ramolire. ♦ ~ cerebral = necroză a unei porțiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare. (< fr. ramolissement) Vezi definitia »
irelevánt, ~ă a [At: DA ms /Pl. ~ nți, ~ e / E: ger. irrelevant] 1 care nu prezintă importanță. 2-3 Neinteresant (dintr-un anumit punct de vedere). Vezi definitia »
ORÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante < lat. orans – rugător]. Vezi definitia »
POSEDÁNT, -Ă, posedanți, -te, adj. (Rar) Care posedă (1) ceva. – Din fr. possédant. Vezi definitia »