Definita cuvantului metodă
METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu metodă
ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară. Vezi definitia »
țoancă, țoance s. f. amantă, concubină. Vezi definitia »
ROMÁNȘĂ s.f. Dialect constituind ramura vestică a limbii retoromane. [< fr. romanche]. Vezi definitia »
MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin) Vezi definitia »
EPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma) Vezi definitia »