ÚNIC, -Ă adj. 1. singur, într-un exemplar; numai unul. 2. excepțional, fără seamăn, incomparabil. (< fr. unique, lat. unicus) Vezi definitia »

DIZARMÓNIC, -Ă adj. 1. (muz.) lipsit de armonie. ◊ (despre o sală) lipsită de rezonanță, cu rezonanță proastă. 2. care prezintă dizarmonie (2). 3. (fig.) discordant, neplăcut. (< fr. dysharmonique, it. disarmonico) Vezi definitia »

NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator]. Vezi definitia »

MELOPÉIC, -Ă adj. de melopee (2); melodios; monoton. (< melopee + -ic) Vezi definitia »

ARHEOZÓIC, -Ă, arheozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă geologică în care au apărut primele semne de viață. 2. Adj. de arheozoic (1). [Pr.: -he-o-zo-ic] – Din fr. archéozoïque. Vezi definitia »