CLÍTIC, clítice, s. n. (Lingv.) Cuvânt, adesea contras și lipsit de accent propriu, legat de altul anterior sau posterior și făcând corp cu el. (cf. engl. clitic < gr. klinein = a se sprijini) [MW] Vezi definitia »

BIOMETEOROLÓGIC, -Ă, biometeorologici, -ce, adj. De biometeorologie. [Pr.: bi-o-me-te-o-] – Din fr. biométéorologique. Vezi definitia »

MAREGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la maree. ◊ Zi maregrafică = intervalul de timp (24 de ore și 50 de minute, durata zilei lunare), în care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. [Cf. fr. marégraphique]. Vezi definitia »

TUTÚNIC, -Ă adj. De tutun; tabagic. [< tutun + -ic]. Vezi definitia »

NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik. Vezi definitia »