perdáf (perdáfuri), s. n. – 1. Lustru, luciul unei stofe. – 2. Radere în răspăr. – 3. Dojană, ocară. – Mr. pirdahe. Tc. (per.) perdah (Roesler 601; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1637), cf. bg. perdah, sb. perdaf. – Der. perdăfui, vb. (a da luciu unei stofe; a certa, a dojeni). Vezi definitia »

FOTOGRÁF, -Ă, fotografi, e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu fotografierea; specialist în tehnica fotografică. – Din fr. photographe. Vezi definitia »

TRENOGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea automată a mișcării trenurilor. [Et. incertă]. Vezi definitia »

LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Vezi definitia »

TELELIMNIGRÁF s.n. Limnigraf comandat de la distanță. [< tele- + limnigraf]. Vezi definitia »