INERÉNȚĂ s. f. 1. calitatea, starea a ceea ce este inerent. 2. caracteristică a unei relații de reciprocitate între două categorii sintactice presupuse în cadrul aceleiași unități. (< fr. inhérence) Vezi definitia »

NULIGÉSTĂ adj., s.f. (Femeie) care nu a fost niciodată gravidă. [Cf. lat. nullus – nici unul, gestatio – sarcină]. Vezi definitia »

pirevíță, pirevíțe, s.f. (reg.) specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț; olac, tenchiu. Vezi definitia »

BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Specie de mamifer lung de 10-33 metri, care trăiește în mările reci, având în loc de dinți niște lame cornoase lungi (Balaena mysticetus). 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) (sau, sintetic, din materiale plastice), întrebuințată la corsete, umbrele etc. – Fr. baleine (lat. lit. balaena). Vezi definitia »

ciucíncă s.f. (reg.) lunecuș pe gheață, ghețuș, cicioancă. Vezi definitia »