hálă (hále), s. f. – 1. Piață acoperită. – 2. Acoperiș, copertină. Fr. halle. – Der. halagiu, s. m. (vînzător de piață), cu suf. -giu (Iordan, BL, IX, 53). Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s. f. serie de variații care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. (< fr. orthogenèse) Vezi definitia »

HEGÍRĂ s. f. Dată la care începe calendarul musulman (16 iulie 622, când a fost strămutat Mahomed de la Mecca la Medina), considerată ca începutul erei musulmane. – Din fr. hégire. Vezi definitia »

PERINÍȚĂ s. f. v. perniță. Vezi definitia »

CONTRAMÍNĂ s. f. lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. (< fr. contre-mine) Vezi definitia »