CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire) Vezi definitia »

cotár (-re), s. n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s. f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s. f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s. n. (nișă, firidă); cotîrleț, s. n. (ogradă). Cf. Skok 66. Vezi definitia »

BIȘTÁR, biștari, s. m. (Arg.; mai ales la pl.) Bani. Vezi definitia »

PLENITUDINÁR, -Ă, plenitudinari, -e, adj. (Livr.) Plenar. – Plenitudine + suf. -ar. Vezi definitia »

CONFERENȚIÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care ține o conferință, vorbitor. 2. grad în învățământul superior. (< fr. conférencier) Vezi definitia »