Definita cuvantului pristănire
pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută. 2. (reg.; în formele: pristimire și pristinire) îngăduință, permisiune.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pristănire
NICHELÁRE s.f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj. [< nichela]. Vezi definitia »
AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation). Vezi definitia »
HIDROFILIZÁRE, hidrofilizări, s. f. Acțiunea de a hidrofiliza. – V. hidrofiliza. Vezi definitia »
TASÁRE s.f. Acțiunea de a se tasa și rezultatul ei; îndesare, lăsare. [< tasa]. Vezi definitia »
ÎNDESTULÍRE s. f. v. îndestulare. Vezi definitia »