Definita cuvantului pristănitor
pristănitór, pristănitóri, s.m. (înv.) persoană care pristănește, care se alătură cuiva, îl urmează; face voia cuiva, îi ține partea.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pristănitor
PERIȘÓR1, perișori, s. m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor. Vezi definitia »
VITUPERATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care vituperează. (< fr. vitupérateur) Vezi definitia »
plecatór, plecatoáre, adj., s.f. 1. (adj., înv.) care se îndoaie, se curbează. 2. (adj., înv.) umil, smerit. 3. (adj., înv.) care are înclinația, tendința pentru ... 4. (adj.; pop.; despre miei) care suge. 5. (adj.; înv.; despre cuvinte) flexibil. 6. (adj., înv.; despre moduri) conjuctiv. 7. (s.f.; pop.) oaie care dă lapte; mânzare. 8. (reg.; adj.; s.f.) (vacă) fără vițel, care dă lapte. Vezi definitia »
interesătór, interesătoáre, adj. (înv.) interesant. Vezi definitia »
RECUPERATÓR s.m. (La romani) Judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. [< lat. recuperator]. Vezi definitia »