Definita cuvantului pristănitor
pristănitór, pristănitóri, s.m. (înv.) persoană care pristănește, care se alătură cuiva, îl urmează; face voia cuiva, îi ține partea.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pristănitor
AZIGOSPÓR s. m. spor rezultat din diviziunea directă a unui gamet. (< fr. azygospore) Vezi definitia »
DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. – Dinte + suf. -ișor. Vezi definitia »
NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei]. Vezi definitia »
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare]. Vezi definitia »
izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție. Vezi definitia »