FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”). Vezi definitia »

FRATERNÉL, -Ă adj. (Franțuzism) Fratern. [< fr. fraternel]. Vezi definitia »

CROMNÍCHEL s.n. Aliaj de crom, nichel și fier. [< germ. Chromnickel]. Vezi definitia »

vânticél s. n., pl. vânticéle Vezi definitia »

BASEL [bázəl] (fr. BÂLE [ba:l]), oraș semicanton (37 km²) în N Elveției, port pe Rin (c. 11 mii t trafic); 575 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Centru comercial, bancar și ind. (produse farmaceutice, de mătase, mașini textile, ceasuri). Universitate (1460). Catedrală (sec. 11-15), fîntînă (sec. 14), biserică franciscană (sec. 13-14), clădiri gotice, renascentiste, baroce și neoclasice. Muzee. Fundat în anul 374 ca fortificație romană. – Conciliul de la ~, conciliu ținut la B. (apoi Lausanne) între 1431 și 1449, în cadrul căruia s-a încercat, fără succes, o reorganizare a bisericii catolice prin proclamarea superiorității Conciliului față de autoritatea papală. Vezi definitia »