pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit de boală sau de bătrânețe; care este fără putere, fără vlagă. 2. care merge, care se deplasează greu.3. care are vederea slabă. Vezi definitia »

TRANSFINÍT, -Ă adj. (mat.; despre numere) care exprimă cantitatea elementelor unui ansamblu infinit. (< fr. transfini, germ. transfinit) Vezi definitia »

șovârnít, -ă, adj. (reg.; despre obiecte, construcții etc.) înclinat, povârnit. Vezi definitia »

nesăbuít (nesăbuítă), adj. – Exagerat, disproporționat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit și mag. szabadni „a fi îngăduit”; ambele indicații sînt puțin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s. f. (nechibzuință, lipsă de considerație); nesăbuință, s. f. (nechibzuință). Vezi definitia »

năstăvít, năstăvítă, adj. (reg.; despre copii) neastâmpărat, nepotolit. Vezi definitia »