HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor^{Vezi nota} raționale în economie. – Din fr. hydrologie. Vezi definitia »

CONGÉSTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului; boală provocată de acest aflux. ◊ Congestie cerebrală = acumulare foarte mare de sânge în vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio. Vezi definitia »

PANCREATOGRAFÍE s. f. radiografie a pancreasului după injectarea acestuia cu izotopi radioactivi. (< fr. pancréatographie) Vezi definitia »

DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăție. ◊ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire. 3. Minunăție, ciudățenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + suf. -ie. Vezi definitia »

MĂRÍE, mării, s. f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate. 2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie. Vezi definitia »