MONOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. monocrom (1). 2. (despre fascicule) din radiații cu aceeași lungime de undă. (< fr. monochromatique) Vezi definitia »

stájnic, -ă, adj. (înv.) presant. Vezi definitia »

TOREÚTIC, -Ă I. adj. referitor la toreutică. II. s. f. 1. arta cizelării și a sculpturii în lemn, metal sau fildeș; arta sculpturii în bronz. 2. totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. (< fr. toreutique) Vezi definitia »

TRICÓNIC s.n. Plan de biserică în care sunt înscrise trei abside opuse intrării, racordate între ele printr-un dreptunghi. [< fr. triconique]. Vezi definitia »

PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. Vezi definitia »