INTROIÉCȚIE s.f. Mecanism psihologic prin care individul imită conștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. [Pron. -tro-iec-, gen. -iei, var. introiecțiune s.f. / cf. it. introiezione, fr. introjection]. Vezi definitia »

LIBRÁȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr. libration, lat. libratio) Vezi definitia »

ACORÍE¹ s.f. (Med.) Anomalie constând în absența congenitală a pupilei. [Gen. -iei. / < fr. acorie, cf. gr. a – fără, kore – pupilă]. Vezi definitia »

CRIESTEZÍE s. f. sensibilitate crescută la frig. (< fr. cryesthésie) Vezi definitia »

BIOCORÍE s. f. asociație temporară, în cadrul unei biocenoze, de organisme legate între ele printr-un factor. (< fr. biochorie) Vezi definitia »