CIOÁCĂ, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele. 2. (Arg.) Balivernă. ◊ Expr. (Fam.) A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. – Et. nec. Vezi definitia »

chioștíță, chioștíțe, s.f. (reg., înv.) așchiuță, țăndărică. Vezi definitia »

medélniță (medélnițe), s. f. – Lighean. Sl. mĕdĕnica, din mĕdi „cupru” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 191), cf. mag. medence „spălătorie”. Sec. XVII, înv. – Der. medelnicer, s. m. (boier de rangul al treilea, numit astfel pentru că la început îi oferea domnului ligheanul de spălat pe mîini înainte de masă; mai tîrziu a devenit o sarcină onorifică, asimilată de Regulametul Organic cu gradul de locotenent); medelnicereasă, s. f. (nevasta medelnicerului); medelnicerie, s. f. (funcția de medelnicer). Vezi definitia »

FOTOGENÉZĂ s. f. 1. producere de lumină în organele fotogene. 2. fosforescență. (< fr. photogenèse) Vezi definitia »

ANGIOCARDIOGRÁMĂ s. f. clișeu obținut prin angiocardiografie. (< fr. angiocardiogramme) Vezi definitia »