Definita cuvantului furcuță
FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu furcuță
nemernicúță s.f. (reg.) pânză groasă de bumbac; americă; stambă proastă. Vezi definitia »
VEZICÁT- Ă adj. Cu bășici, bășicat. [Cf. vezică].
Vezi definitia »
sloátă (-te), s. f. – Fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă. – Var. zloată. Mr. sloată. Sl. slota (Tiktin), cf. ngr. σλότα. – Der. slotos, adj. (umed). Vezi definitia »
procopsínță, procopsínțe, s.f. (înv.) pricopseală. Vezi definitia »
GLABÉLĂ s.f. (Anat.) Regiune cuprinsă între sprâncene. [< fr. glabelle]. Vezi definitia »