ÉTICĂ s.f. – V. etic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

ESÉNȚĂ, esențe, s. f. 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii. ◊ Loc. adv. În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație. ♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia. Vezi definitia »

CENUȘĂREÁSĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă. Vezi definitia »

DEBITÉZĂ, debiteze, s. f. Piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor. – Din fr. débiteuse. Vezi definitia »

soroácă (-áce), s. f. – 1. Punct. – 2. Vers (în Biblie). Sl. sroka (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »