ENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie. Vezi definitia »

OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie. Vezi definitia »

ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione]. Vezi definitia »

GEONASTÍE s.f. (Bot.) Curbare sau răsucire a organelor plantelor spre pământ. [Cf. gr. ge – pământ, nastos – apăsare]. Vezi definitia »

ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformată pe care o dă un sistem optic. ♢ Aberație vizuală = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis). Vezi definitia »