MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [Var.: monocítă s. f.) – Din fr. monocyte. Vezi definitia »

INCÍPIT s.n. Notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. [< lat. (hic) incipit – (aici) începe]. Vezi definitia »

SĂLBĂTICÍT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. [Var.: (pop.) sălbătăcít, -ă adj.] – V. sălbătici. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici. Vezi definitia »