BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

GAG s.n. 1. Efect comic în teatru și în cinematograf, rezultat din evenimente, atitudini, situații contrastante, care creează surpriză. 2. (Fam.) Glumă, vorbă de haz. [< engl., fr. gag]. Vezi definitia »

ciupág (ciupáge), s. n. – 1. Pieptar, vestă. – 2. Ie, bluză tipică din pînză de in, brodată. – 3. Guler de cămașă, guler întors. Sl. čĭpagŭ „buzunar la piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg. čepak „piept de cămașă”, sb. čpag „buzunar”; totuși cuvîntul este obscur în sl. (Berneker 169). Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ în loc de ϰυπάς. Vezi definitia »

chiság s.n. (reg.) curea lată de încins, cu 3-6 catarame; chimir, șerpar. Vezi definitia »

peneág (peneáguri), s. n. – (Mold.) Căpută de cizmă. Sb. panoga „partea superioară a piciorului”. Nu apare în dicționare; îl folosește Pamfile. Vezi definitia »