BÂNȘÁG, bânșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri. Vezi definitia »

LITOFÁG, -Ă, litofagi, -ge, adj. (Zool.; despre unele animale) Care se hrănește cu nisip sau pietriș. – Din fr. lithophage. Vezi definitia »

ARHIPELÁG s.n. (Geogr.) Grup de insule (situate într-o mare sau într-un ocean). [Pl. -guri. / < it. arcipelago, cf. gr. archipelagos]. Vezi definitia »

BABADAG 1. Podișul Babadagului, pod. în Dobrogea de Nord, cu direcția interfluviilor NV-SE, între rîurile Taița (la N) și Slava (la S), format din depozite cretacice marno-grezoase. Alt. med.: 250 m; așt. max.: 401 m. 2. Liman fluvio-marin în N pod. cu același nume, la V de L. Razim; 24,7 km². În el se varsă rîurile Taița și Taița. Ad. max.: 3,5 m. Bază piscicolă. 3. Oraș în jud. Tulcea, situat în Pod. Babadagului, în apropierea lacului cu același nume; 10.434 loc. (1991). Expl. de gresii și calcare. Ind. alim. (produse lactate, zahăr) și de prelucr. a lemnului ( mobilă). Geamie și monumentul funerar al lui Sari Saltîc (sec. 15), mausoleul lui Ali-Gaza Pașa (sec. 17), casa Panaghie (sec. 19). Atestat din sec. 13, prin 1330 a fost vizitat de Ibn Battuta. Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »