MÍCĂ s. f. mineral din silicat de aluminiu și potasiu cristalizat, clivabil, care abundă în rocile eruptive și metamorfice. (< fr. mica) Vezi definitia »

ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière. Vezi definitia »

NOVOCILÍNĂ s. f. antibiotic penicilină și novocaină. (< novo/caínă/ + /peni/cilină) Vezi definitia »

HALTÉRĂ (HÁLTERĂ), haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). – Din fr. haltère. Vezi definitia »

ÎNCASTELÚRĂ, încasteluri, s. f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: incastelúră s. f.)- Din fr. encastelure. Vezi definitia »