Definita cuvantului procurație
procuráție, procuráții, s.f. (înv.) 1. procură, împuternicire legalizată, oficială; mandat, delegație. 2. împuternicire pe care o avea un epitrop.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu procurație
ALBUMINURÍE s. f. Prezența albuminei în urină (indicând de obicei o boală a rinichilor). – Fr. albuminurie. Vezi definitia »
-PIREXÍE2 elem. piret(o)-. Vezi definitia »
pogârzíe s.f. (reg.) podgorie, regiune viticolă, viet. Vezi definitia »
FONOMIMÍE, s. f. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuți). – Din it. fonomimia. Vezi definitia »
REDÚCȚIE, reducții, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesă de legătură între tuburi sau țevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; în forma reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. [Var.: reducțiúne s. f.] – Din fr. réduction, lat. reductio, -onis. Vezi definitia »