Definita cuvantului procurație
procuráție, procuráții, s.f. (înv.) 1. procură, împuternicire legalizată, oficială; mandat, delegație. 2. împuternicire pe care o avea un epitrop.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu procurație
HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Tratament medical care constă în întrebuințarea apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din fr. hydrothérapie. Vezi definitia »
ȚIPÉNIE s. f. (În construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. Țipa1 + suf. -enie. Vezi definitia »
ULTRASONOGRAFÍE, ultrasonografii, s. f. (Med.) Ecografie. – Din fr. ultrasonographie. Vezi definitia »
MILÍȚIE s. f. 1. armată nepermanentă sau de rezervă, cuprinzând și unele corpuri speciale. 2. (în unele țări și la noi până în 1989) organ de stat având drept scop apărarea ordinii publice, a proprietății de stat și a celei personale, precum și a drepturilor și libertăților cetățenești. (< lat. militia, /2/ rus. milițiia) Vezi definitia »
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec. Vezi definitia »