LASÓU s.n. Frânghie sau curea lungă prevăzută cu un laț, care se leagă de șa și este folosită în America de Sud la prinderea animalelor sălbatice. [< fr. lasso, cf. sp. lazo]. Vezi definitia »

PĂTOU, pătoaie, s.n. Membru inferior al corpului omenesc ; picior. – Din fr. patte Vezi definitia »

YOUYÓU s.n. Mică ambarcație, scurtă și largă, pentru legătura între vase și chei. [Pr. iuiú] (din fr. youyou) Vezi definitia »

óu (óuă), s. n. – 1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n. Vezi definitia »

BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot) Vezi definitia »