APOTÉMĂ s. f. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate. (< fr. apothème) Vezi definitia »

SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță. Vezi definitia »

trohneálă s.f. (reg.) guturai, răceală. Vezi definitia »

PERIANGEÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului perivascular. [Pron. -ge-i-. / cf. fr. périangéite]. Vezi definitia »

GLICERÍDĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei. [< fr. glycéride]. Vezi definitia »