CAPILAR, -Ă (‹ fr.; {s} lat. capillaris „de păr”) adj. 1. Subțire (ca un fir de păr), fin, îngust. ♦ Vas c. = conduct microscopic sanguin sau limfatic cu diametrul de 7-15 μ, format dintr-un singur strat de celule endoteliale. Prin v.c. sanguine se fac schimburile dintre sînge și țesuturi. 2. Referitor la capilaritate, care aparține capilarității (ex. forță c). ♦ Tub c. = tub îngust în care se manifestă fenomene de capilaritate. (Adverbial) Subtanță capilar-activă = substanță care, dizolvată într-un lichid, îi micșorează tensiunea superficială (ex. spumanții, detergenții, săpunurile etc.). Vezi definitia »

sărindár (sărindáre), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă. Vezi definitia »

ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar. Vezi definitia »

ONORÁR² s. n. v. onorariu. Vezi definitia »

coșmár (coșmáruri), s. n. – Vis urît. Fr. cauchemar. Vezi definitia »