neoblăduitór, neoblăduitoáre, adj. (înv.) care se află în autonomie paternă; care se află sub tutelă. Vezi definitia »

trântor, trântori s. m. 1. (prst., înv.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al poliției rutiere, dotat cu un radar, care aplică amenzi pentru depășirea vitezei legale. Vezi definitia »

ALIMENTATÓR, alimentatoare, s. n. Dispozitiv care servește la alimentarea unei mașini sau a unei instalații cu combustibil sau cu materie primă. – Din fr. alimentateur. Vezi definitia »

ENDOZOOCÓR, -Ă adj. (despre plante) ale cărei semințe sau spori se răspândesc cu ajutorul animalelor, prin tubul digestiv. (< fr. endozoochore) Vezi definitia »

a-și trage televizor expr. (glum. – d. oameni) a se îngrășa, a face burtă. Vezi definitia »