PROPÓLIS s. n. 1. substanță cleioasă, prelucrată de albine din polen și din mugurii plantelor, folosită la astuparea fisurilor stupului, la lipitul fagurilor etc. 2. preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). (< fr. propolis) Vezi definitia »

acquis Vezi definitia »

GRÁTIS adv. fără plată, în mod gratuit. (< fr., lat. gratis) Vezi definitia »

FLEURETÍS s.n. (Muz.) Un fel de contrapunct improvizat al muzicii antice. [Pron. flö-. / < fr. fleuretis]. Vezi definitia »

BINCHOIS [bĕșuá], Gilles (c. 1400-1460), compozitor flamand. Cîntece (pe versuri de Charles d’Orleans), motete și muzică religioasă. Vezi definitia »