PORTCUȚÍT s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cuțit, după fr. porte-cauteau]. Vezi definitia »

însâluít, însâluítă, adj. (înv.) fără adăpost, trăind prin păduri. Vezi definitia »

ROSTUÍT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie. 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. – V. rostui. Vezi definitia »

BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit. Vezi definitia »

zupăít (reg.) s. n. Vezi definitia »