uimí (uimésc, uimít), – vb. – A surprinde, a admira, a ului. Sl. ujeti, ujmą „a fura”, ujmati „a sustrage” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 431; Conev 101; Tiktin), cf. fr. ravir, sp. arrebatar. – Der. uimăci, vb. (a ameți, a năuci), prin contaminare cu buimăci; uimeală (var. uimăceală), s. f. (mirare, surprindere); uimitor, adj. (care uimește, care surprinde). Vezi definitia »

REPRIMÍ vb. IV. tr. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană concediată. [P.i. -mesc. / < re- + primi]. Vezi definitia »

avrémi adv. (înv.) din timp în timp; rar, rareori Vezi definitia »

SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra- + numi (după fr. surnommer). Vezi definitia »

dami voie sami scriu informatia Vezi definitia »