EXCÚRSIE s. f. 1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio) Vezi definitia »

MELIFICÁȚIE s. f. elaborarea mierii de către albine. (< fr. mellification) Vezi definitia »

ABLACTÁȚIE s.f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation. Vezi definitia »

–FAZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de vorbire”. [< fr. -phasie, cf. gr. phasis]. Vezi definitia »

CHERATOMEGALÍE s. f. anomalie congenitală caracterizată prin dimensiunea excesivă a corneei. (< fr. kératomégalie) Vezi definitia »