STĂNÓG, stănoage, s. n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok. Vezi definitia »

PSEFOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în psefologie. (după engl. psefologist) Vezi definitia »

FIZIOPATOLÓG, -Ă, fiziopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

ENDOCRINOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în endocrinologie. [< endocrinologie]. Vezi definitia »

LARINGOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în laringologie. (< fr. laryngologue) Vezi definitia »