Definita cuvantului propăgăciune
propăgăciúne s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții; propagare. 2. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu propăgăciune
ADMIRAȚIÚNE s.f. v. admirație. Vezi definitia »
CRONOSECȚIÚNE, cronosecțiuni, s. f. (Auto) Caracteristică funcțională a mecanismului de distribuție al unui motor cu ardere internă, exprimată prin raportul dintre volumul de gaze care circulă pe lângă oricare dintre supape și viteza de curgere și se exprimă în cm2·s; secțiune-timp. Vezi definitia »
GÉRMENE, germeni, s. m. V. germen. Vezi definitia »
IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie. Vezi definitia »
PROPENSIÚNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / < fr. propension, cf. lat. propensio]. Vezi definitia »