anahorét (anahoréți), s. m. – Pustnic. – Var. (înv.) anahorit. Ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν „a se îndepărta”. Sec. XVII. Fonetismul a fost introdus în sec. XIX, pe baza fr. anachoréte și a pronunțării erasmice a cuvîntului gr. Vezi definitia »

QUÓLIBET s.n. 1. Glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (Muz.) Compoziție alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obținerii unui efect comic. [Pr.: cvó-libet] (din fr. quolibet) [def. MDN] Vezi definitia »

ȘERVÉT s. n. bucată de pânză sau de hârtie subțire, la masă, pentru șters gura și mâinile. (după fr. serviette) Vezi definitia »

ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes]. Vezi definitia »

APLANOGAMÉT s. m. gamet neciliat, fără mobilitate. (< fr. aplanogamète) Vezi definitia »