ghíndură (ghínduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408). Vezi definitia »

BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas, cutie de metal etc. în care se păstrează bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonnière. Vezi definitia »

zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri Vezi definitia »

MÂCĂ s. f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. – Din mă[mu]că. Vezi definitia »

AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + combină. Vezi definitia »