DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac. Vezi definitia »

ȘÉLAC/ȘÉRLAC s. n. rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. (< germ. Schellack) Vezi definitia »

tánac s.n. (reg.) lamura făinii. Vezi definitia »

BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Vezi definitia »

părnăjác, părnăjácuri, s.n. (înv. și reg.) saltea (umplută cu paie), matrață, mindir, păier, sălmăjac, străjac. Vezi definitia »