Definita cuvantului proptitură
proptitúră, proptitúri, s.f. (reg.) întăritură, sprijin (realizat cu protele).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu proptitură
PLACHETOPOIÉZĂ s. f. formare de plachete sangvine. (< fr. plaquettopoïèse) Vezi definitia »
ARBORICULTÚRĂ s. f. cultura arborilor și a arbuștilor. (< fr. arboriculture) Vezi definitia »
SUCEVEÁNCĂ, sucevence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Suceava. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Suceava. – Sucevean + suf. -că. Vezi definitia »
SEMIPIRUÉTĂ s.f. Jumătate de piruetă. [Pron. -ru-e-. / cf. fr. demi-pirouette]. Vezi definitia »
șofréică, șofréici, s.f. (reg.) 1. deschizătură circulară în acoperișul unei barăci, colibe etc., prin care iese fumul. 2. (în forma: șofleică) deschizătură mare în acoperiș, prin care se bagă fânul în pod. Vezi definitia »