CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel]. Vezi definitia »

PALINGENÉZĂ s. f. 1. metamorfism la adâncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 2. (biol.) apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. (< fr. palingenèse) Vezi definitia »

magmúză (-ze), s. f. – 1. Pinten. – 2. Femeie ușoară. Tc. mağmuz (Șeineanu, II, 241), cf. sb. magmuza „pinten”. Semantismul nu este clar. Vezi definitia »

ENTEROCHINÁZĂ s. f. enzimă a sucului intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. (< fr. entéroki-nase) Vezi definitia »

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále Vezi definitia »