METALOCERÁMICĂ s.f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu fabricarea pulberilor metalice folosite la fabricarea diferitelor obiecte. [Gen. -cii. / < fr. métallocéramique, cf. germ. Metallkeramik]. Vezi definitia »

DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »

DIDÁCTICĂ, didactici, s. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Fr. didactique. Vezi definitia »

REZÍTĂ s.f. Rășină sintetică obținută prin condensarea la cald a formaldehidei cu fenoli. [Var. rezit s.n. / cf. fr. résite, germ. Resit]. Vezi definitia »

LIOLÍZĂ s. f. desfacere a moleculelor unei substanțe dizolvate, prin reacția dintre aceste molecule și cele ale solventului. (< fr. lyolyse) Vezi definitia »